COLON¹, coloni, s. m. 1. (În Imperiul Roman și în Evul Mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea o bucată de pământ luată în arendă de la marii proprietari, mai târziu legat de pământ, era obligat să plătească dijmă și să presteze corvezi. 2. (Înv.) Colonist. – Din fr. colon, lat. colonus.

colon¹ sm [At: ȘINCAI, HR. II, 120/37 / Pl: ~i / E: fr colon] 1 (Înv) Colonist. 2 (În Imperiul Roman) Țăran care lua în arendă de la un proprietar o suprafață de pământ, pentru folosirea căreia plătea în natură sau în bani. 3 (În Imperiul Roman și în Evul Mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, iar mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi. 4 (Jur; îs) ~ parțiar Cultivator de pământ care dă proprietarului moșiei o parte din produsele obținute.

COLON¹, coloni, s. m. 1. (În Imperiul Roman și în evul mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi. 2. (Înv.) Colonist. – Din fr. colon, lat. colonus.

COLON², coloni, s. m. (La romani) Muncitor agricol care, în primele timpuri ale republicii, lucra ca țăran liber, mai tîrziu muncea un pămînt luat în arendă de la marii proprietari, iar spre sfîrșitul imperiului începe să fie legat de pămînt, să plătească dijmă și să presteze corvezi.

COLON¹ s.m. (La romani) Muncitor agricol care, fără să fie sclav, era legat de pămîntul pe care îl lucra, fiind obligat să plătească dijmă proprietarului și să presteze corvezi. [< lat. colonus].

COLON¹ s. m. (în Imperiul Roman și în evul mediu) muncitor agricol legat de pământul pe care îl lucra, obligat să plătească dijmă proprietarului și să presteze corvezi. (<lat. colonus)

*colón m. (lat. colónus, d. cólere, cultum, a cultiva. V. cultiv). Locuitor al uneĭ coloniĭ. Plantator, acela care cultivă pămîntu într’o colonie: coloniĭ Americiĭ, Algeriiĭ. În evu mediŭ, cultivator liber pe un pămînt seniorial. – Și colonist, -ă (germ. kolonist). V. moștean.

*coloníst, V. colón.

colon² (persoană; element de versificație; monedă) s. m., pl. coloni; (moneda costaricană, fosta monedă salvadoriană) simb. ₡

colon¹ (persoană, element de versificație, monedă) s. m., pl. coloni

colon (persoană, parte de vers, unitate băneasca) s. m., pl. coloni

colon (cultivator de pământ).

COLON s. v. colonist, două puncte.

colon s. v. COLONIST. DOUĂ PUNCTE.

colon (-ni), s. m. – Muncitor agricol. Lat. colonus (sec. XVIII). – Der. colonie, s. f., din fr. colonie; colonist, s. m. (emigrant), din germ. Kolonist; colonial, adj., din fr. colonial; coloniale, s. f. pl. (articole alimentare de băcănie), din germ. Kolonialwaren; coloniza, vb., din fr. coloniser; colonizator, adj. (care colonizează).