opțiuni
  • info

11 definiții pentru colivar (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLIVAR, colivari, s. m. 1. Termen disprețuitor pentru oamenii care aleargă pe la toate înmormântările și parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni; fig. persoană care vrea să aibă totul de-a gata, pomanagiu. 2. Cel care poartă coliva la înmormântări. – Colivă + suf. -ar.

COLIVAR, colivari, s. m. 1. Termen disprețuitor pentru oamenii care aleargă pe la toate înmormântările și parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni; fig. persoană care vrea să aibă totul de-a gata, pomanagiu. 2. Cel care poartă coliva la înmormântări. – Colivă + suf. -ar.

colivar sm [At: ALECSANDRI, T. 106 / Pl: ~i / E: colivă + -ar] 1 (Prt) Persoană care merge pe la toate înmormântările și parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni. 2 (Fig) Persoană care vrea totul de-a gata. 3 Cel care poartă coliva la înmormântări.

COLIVAR, colivari, s. m. 1. Cel care aleargă pe la toate înmormîntările, ca să mănînce colivă de pomană; fig. cel care vrea să aibă totul de-a gata; pomanagiu; (rar) epitet dat jandarmilor și polițiștilor de odinioară. Crezi că le mai dă mîna sticleților și colivarilor să se acațe de noi? PAS, Z. III 78. 2. Cel care poartă coliva la înmormîntări. Și ce s-ar face popii de-ar fi să nu murim?... Dar baba cu tămîia?... Groparul?... Colivarul? MACEDONSKI, O. I 43.

colivar m. cel ce umblă pe la înmormântări (ca să mănânce coliva de pomana mortului).

colivár m. Iron. Care umblă după pomană ca să mănînce coliva. S. n., pl. e. Tabla de pus coliva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colivar2 (persoană) s. m., pl. colivari

colivar1 (persoană) s. m., pl. colivari

colivar (persoană) s. m., pl. colivari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLIVAR s. v. pomanagiu.

colivar s. v. POMANAGIU.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

colivar, colivari s. m. (peior.) persoană care umblă după pomeni / după mici avantaje nemeritate

Intrare: colivar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colivar
  • colivarul
  • colivaru‑
plural
  • colivari
  • colivarii
genitiv-dativ singular
  • colivar
  • colivarului
plural
  • colivari
  • colivarilor
vocativ singular
  • colivarule
  • colivare
plural
  • colivarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colivar, colivarisubstantiv masculin

  • 1. Termen disprețuitor pentru oamenii care aleargă pe la toate înmormântările și parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. figurat Persoană care vrea să aibă totul de-a gata. DEX '09 DLRLC
      sinonime: pomanagiu
    • 1.2. rar Epitet dat jandarmilor și polițiștilor de odinioară. DLRLC
      • format_quote Crezi că le mai dă mîna sticleților și colivarilor să se acațe de noi? PAS, Z. III 78. DLRLC
  • 2. Cel care poartă coliva la înmormântări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și ce s-ar face popii de-ar fi să nu murim?... Dar baba cu tămîia?... Groparul?... Colivarul? MACEDONSKI, O. I 43. DLRLC
etimologie:
  • Colivă + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.