coliándru sm vz coriandru

coliándru și -ándreș, V. coriandru.

coriándru sm [At: BIBLIA (1688) / V: coli~, ~ánd, ~dră sf culeándră, sf (înv) coliándres, comi~ / Pl: ~ri / E: ngr χορίανδρου] Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe sau roz, miros pătrunzător și fructe în formă de globulețe, bogate în uleiuri eterice, folosite în industria farmaceutică, a parfumurilor sau drept condiment Si: chimen, iarbă pucioasă (Coriandrum sativum).

coriándru m. (ngr. și vgr. koriandron, de unde și vsl. koriandrŭ). O plantă umbeliferă aromatică (coriandrum sativum) ale căreĭ semințe, cînd îs proaspete, put a ploșniță, ĭar cînd îs uscate devin aromatice și se întrebuințează ca condiment. (E rudă cu picĭoacna). – Și coli- (ngr. koli-). Vechĭ și coriand și coliandreș.