COLHOZNIC, -Ă, colhoznici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de colhoz, privitor la colhoz. 2. S. m. și f. (În trecut) Membru al unui colhoz. – (1) Colhoz + suf. -nic (după rus. kolhoznîi), (2) din rus. kolhoznik.

colhoznic, ~ă [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr 105, 12/3 / S: ko~ / Pl: ~ici, ~ice / E: rs колхозник] 1 a În formă de colhoz. 2 a Specific colhozului. 3 a Care se referă la colhoz. 4 a Care provine de la colhoz. 5 a Care aparține colhozului. 6 smf Membru al unui colhoz Si: (rar) colhozian (6).

COLHOZNIC, -Ă, colhoznici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de colhoz, privitor la colhoz. 2. S. m. și f. Membru al unui colhoz. – (1) Colhoz + suf. -nic (după rus. kolhoznâi), (2) din rus. kolhoznik.

COLHOZNIC², -Ă, colhoznici, -e, s. m. și f. Membru al colhozului, țăran care a intrat în colhoz. Cînta un flăcău... despre colhoznicii din Caucaz. TULBURE, V. R. ◊ (Adjectival) Călăuzindu-se după experiența țărănimii colhoznice din Uniunea Sovietică și experiența proprie a țăranilor colectiviști din țara noastră, țărănimea muncitoare își clădește o viață nouă, îmbelșugată și fericită. STAT. GOSP. AGR. 4. Fiecare țăran colhoznic, în afară de participarea sa la venitul gospodăriei obștești, are drept și la un lot în proprietate personală cu casă de locuit, vite și păsări. SADOVEANU, L. 23.

COLHOZNIC, -Ă adj. Referitor la colhoz. // s.m. și f. Membru al unui colhoz. [< rus. kolhoznik].

COLHOZNIC, -Ă adj., s. m. f. (membru) al unui colhoz. (< rus. kolhoznik)

COLHOZNIC² ~că (~ci, ~ce) m. și f. Membru al unui colhoz. /colhoz + suf. ~nic

colhoznic adj. m., s. m., pl. colhoznici; adj. f., s. f. colhoznică, pl. colhoznice

colhoznic adj. m., s. m., pl. colhoznici; adj. f., s. f. colhoznică, pl. colhoznice

colhoznic adj. m., s. m., pl. colhoznici; f. sg. colhoznică, pl. colhoznice