7 definiții pentru colaționare

colaționare sf [At: HASDEU I. C. / Pl: ~nări / E: colaționa] Comparare a unor copii între ele, cu textul original, spre a verifica exactitatea reproducerii Si: corectare.

COLAȚIONÁRE, colaționări, s. f. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. colaționa.

COLAȚIONÁRE, colaționări, s. f. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. colaționa.

COLAȚIONÁRE, colaționări, s. f. Acțiunea de a colaționa. – Pronunțat: -ți-o-.

colaționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. colaționắrii; pl. colaționắri

colaționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. colaționării; pl. colaționări

COLAȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei; colațiune. [< colaționa].

Intrare: colaționare
colaționare substantiv feminin
  • silabație: -ți-o-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colaționare
  • colaționarea
plural
  • colaționări
  • colaționările
genitiv-dativ singular
  • colaționări
  • colaționării
plural
  • colaționări
  • colaționărilor
vocativ singular
plural