7 definiții pentru colăcer
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
colăcer sm [At: GHICA, S. 33 / V: ~el, ~locer / Pl: ~i / E: pbl derivat din colaciu] Flăcău care, împreună cu încă doisprezece flăcăi, însoțește nunta călare, escortând mirele și mireasa, sau numai mirele când se duce să ia mireasa de la părinți Si: brudoș, crainic, chemător, pocănzeu, vătăjel, vestitor, vornic.
COLĂCER, colăceri, s. m. 1. Flăcău care, împreună cu alții, însoțește nunta călare, escortînd pe mire și mireasă (sau numai pe mire). S-a întocmit cu colăcerii să fugă toți pe cai. DELAVRANCEA, S. 57. Pe noi colăceri ne-alese: Cu mustățile sumese. TEODORESCU, P. P. 171. 2. Persoană care spune orația obișnuită la nuntă; colăcar (2).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colăcer m. 1. flăcău de țăran care cheamă la nuntă; 2. pl. înainte-mergătorii mirelui, cari se duc de felicită pe mireasă: colăcerii se mai numesc și soli. [După colăcelul tradițional ce se oferă acestor trimiși ai mirelui (v. conăcar)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colăcel2 sm vz colăcer
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colicer sm vz colăcer
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colocer sm vz colăcer
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colăcar m. V. colăcer.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
colăcer, colăcerisubstantiv masculin
- 1. Flăcău care, împreună cu alții, însoțește nunta călare, escortând pe mire și mireasă (sau numai pe mire). DLRLC
- S-a întocmit cu colăcerii să fugă toți pe cai. DELAVRANCEA, S. 57. DLRLC
- Pe noi colăceri ne-alese: Cu mustățile sumese. TEODORESCU, P. P. 171. DLRLC
-