9 definiții pentru colțișor (plantă, dantelă)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLȚIȘOR, (1) colțișoare, s. n., (2) colțișori, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui colț; colțuleț. 2. S. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roșietice, răspândită prin păduri umbroase (Dentaria bulbifera).Colț + suf. -ișor.

COLȚIȘOR, (1) colțișoare, s. n., (2) colțișori, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui colț; colțuleț. 2. S. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roșietice, răspândită prin păduri umbroase (Dentaria bulbifera).Colț + suf. -ișor.

colțișor [At: NEGRUZZI, S. I. 234 / Pl: ~i sm, ~oare sn / E: colț + -ișor] 1-2 (Șhp) sn Colț (mic) Si: colțuleț, colțurel, colțușor. 2 sn Ornament în formă de tăieturi triunghiulare sau semicirculare festonate, pe marginea gulerului și a mânecilor (cămășii), a poalelor fustei, la o dantelă etc. 3 sn Ornament pe porțile țărănești constând dintr-un șir de pătrățele alternând cu triunghiuri. 4 sm (Bot; reg) Plantă erbacee din familia craciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roșiatice, răspândită prin păduri umbroase (Dentaria bulbifera).

COLȚIȘOR, (1) colțișoare, s. n., (2) colțișori, s. m. Diminutiv al lui colț. 1. v. colț (I 2). În colțișorul ei, stăpînă Pe-un vraf de jucării stricate... VLAHUȚĂ, O. A. 47. Găsiră și ei un colțișor la o parte, de unde să se poată uita. ISPIRESCU, L. 275. Trăiam într-un colțișor al Franciei, pe malul unui rîu și în vecinătatea unei mari păduri. ODOBESCU, S. III 96. 2. v. colț (III 1). Dantelă cu colțișori. – Variantă: (1) colțușor (NEGRUZZI, S. I 234) s. n.

COLȚIȘOR ~i m. (diminutiv de la colț) Plantă erbacee cu flori violete-alburii ori gălbui, dispuse în inflorescențe umbeliforme. /colț + suf. ~ișor

colțișor n. colț mic. ║ m. 1. plantă de pădure cu flori roșiatice și purpurii- albăstrui (Dentaria bulbifera); 2. pl. dantele: colțișori și bibiluri de mătase FIL.

colțișór n., pl. oare. Colț mic. Fig. Adăpost, refugiŭ: să am și eŭ un colțișor de pămînt. Pl. Dantelă. S. m. O plantă cruciferă (cardamine [saŭ dentaria] bulbífera).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colțișor2 (plantă) s. m., pl. colțișori

colțișor1 (plantă) s. m., pl. colțișori

colțișor (bot.) s. m., pl. colțișori

Intrare: colțișor (plantă, dantelă)
colțișor1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colțișor
  • colțișorul
  • colțișoru‑
plural
  • colțișori
  • colțișorii
genitiv-dativ singular
  • colțișor
  • colțișorului
plural
  • colțișori
  • colțișorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colțișor, colțișorisubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roșietice, răspândită prin păduri umbroase (Dentaria bulbifera). DEX '09 DEX '98
  • 2. Diminutiv al lui colț. DLRLC
    • format_quote Dantelă cu colțișori. DLRLC
etimologie:
  • Colț + sufix -ișor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.