cocoșar sm [At: COSTINESCU / Pl: ~i / E: bg ϰoϰoщapъ] Pasăre din genul sturzilor, cu pene sure pe spate și castanii pe restul corpului (Turdus pilaris) Si: sturz-de-iarnă.

COCOȘAR, cocoșari, s. m. Pasăre din genul sturzilor, care apare la noi toamna (Turdus pilaris). Ai nesocotit vînatul numit [franțuzește] «grives», iar, după cum se crede, pe romînește, sturzi și cocoșari? ODOBESCU, S. III 24.

COCOȘAR ~i m. Pasăre de pădure de mărimea unui graur, cu pene sure pe spate și castanii pe restul corpului. /<bulg. kokosar

cocoșar m. sturzul mare (Turdus viscivorus). [Origină necunoscută].

cocoșár m. (d. cocoș; bg. kokošar, găinar). Un fel de sturz maĭ mare (turdus pilaris).

cocoșar s. m., pl. cocoșari

cocoșar s. m., pl. cocoșari

cocoșar s. m., pl. cocoșari

COCOȘAR s. (ORNIT.; Turdus pilaris) (reg.) brebeneag, sturz de iarnă, sturz de munte, sturz mare.

COCOȘAR s. (ORNIT.; Turdus pilaris) (reg.) brebeneag, sturz de iarnă, sturz de munte, sturz mare.

cocoșar, cocoșari, s.m. – (ornit.) Specie de pasăre siberiană, semnalată în depresiunea Maramureșului, până în zona montană, pe văi (Turdus pilaris); sturz (Ardelean, Bereș, 2000: 207). – Din bg. kokošar „găinar” (Scriban, DEX, MDA).

COCOȘÁR (< bg.) s. m. Pasăre insectivoră, cîntătoare, călătoare, din ordinul paseriformelor, de c. 26 cm, descoperită, din 1975, cuibărind și în Carpații Meridionali, cu penaj cafeniu-roșcat pe spate, cenușiu pe cap și tîrtiță, roșcat cu puncte închise pe piept (Turdus pilaris).