7 definiții pentru cocioc (pl. -uri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocióc sn [At: POLIZU / Pl: ~oace și ~uri / E: cf rs коча „deal mic pe care au crescut iarbă și mușchi (mai ales prin locuri mlăștinoase)”] (Reg) 1 Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și de papură (care formează mici insule plutitoare). 2 Baltă mică, izolată, în regiunea inundabilă a unei ape curgătoare, care nu-și poate împrospăta apa.

COCIÓC, cocioace, s. n. 1. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și de papură (care formează mici insule plutitoare). 2. Baltă mică, izolată, în regiunea inundabilă a unei ape curgătoare, care nu-și poate împrospăta apa. [Pl. și: cociocuri] – Et. nec.

COCIÓC, cocioace, s. n. 1. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și de papură (care formează mici insule plutitoare). 2. Baltă mică, izolată, în regiunea inundabilă a unei ape curgătoare, care nu-și poate împrospăta apa. [Pl. și: cociocuri] – Et. nec.

cocĭóc n., pl. oace și urĭ (orig. neșt.). Sud (Ant. F. I.)[1]. Insulă de plaur plutitoare, numită și coșcovă și mogîldan (Dun.): peștele să bagă la cocĭoace, pescariĭ pitesc raciĭ pin cocĭoace (VR. 1927, 5, 156), pîn ce cocĭocurĭ se nutreaŭ (niște vulturĭ) știa sfintu (Chir. CL. 1912, 1202). Baltă de apă stagnantă cu aniĭ care nu se primenește de cît cînd vine unda mare. corectată

  1. Ant. I→Ant. F. I. — Ladislau Strifler

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cocióc s.n., pl. cocioáce / cociócuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COCIÓC s. v. insulă plutitoare, ostrov, plaur, plavie.

cocioc s. v. INSULĂ PLUTITOARE. OSTROV. PLAUR. PLAVIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cocióc (cociócuri), s. n.1. Mlaștină. – 2. Cap, capăt. Origine necunoscută. Pare a fi un cuvînt expresiv, bazat pe o reduplicare a lui cioc; însă această explicație nu se potrivește cu primul sens. DAR propune o legătură cu rus. kočka „grind într-o regiune mlăștinoasă”.

Intrare: cocioc (pl. -uri)
cocioc (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocioc
  • cociocul
  • cociocu‑
plural
  • cociocuri
  • cociocurile
genitiv-dativ singular
  • cocioc
  • cociocului
plural
  • cociocuri
  • cociocurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)