4 definiții pentru cocător (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cocător, ~oare [At: PALIA (1582), 162/8 / V: (1-2) (înv) ~riu sm / Pl: ~i, ~oare / E: coace + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care coace ceva. 3 sm Muncitor care se ocupă cu coacerea materialelor de construcție. 4 sn Despărțitură a cuptorului de casă, în care se coace pâinea. 5 smf Persoană care prepară aluatul și supraveghează coptul într-o fabrică de pâine
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cocător1 adj. m. (rar), s. m. (înv.), pl. cocători; adj. f., s. f. sg. și pl. cocătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cocător adj. m., s. m., pl. cocători; adj. f., s. f. sg. și pl. cocătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cocător s. m., adj. m., pl. cocători; f. sg. și pl. cocătoare, g.-d. sg. art. cocătoarei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: cocător (adj.)
cocător1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)