cobit¹ sn [At: PAMFILE, B. 74 / Pl: ~uri / E: cobi] 1-2 Presimțire că se va întâmpla ceva rău și exprimare a acestui fapt Si: (rar) cobire (1-2), (îrg) cobitură (1-2), (înv) cobeală (1-2). 3 Prevestire că se va întâmpla ceva rău Si: (rar) cobire (3), (îrg) cobitură (3), (înv) cobeală (3). 4 Menire de a se întâmpla ceva rău (cuiva) Si: (rar) cobire (4), (îrg) cobitură (4), cobeală (4). 5 Dorință de a se întâmpla ceva rău (cuiva) Si: (rar) cobire (5), (îrg) cobitură (5), cobeală (5). 6 Senzație că se va întâmpla ceva rău Si: (rar) cobire (6), (îrg) cobitură (6), cobeală (6). 7 Invocare a unei nenorociri Si: (rar) cobire (7), (îrg) cobitură (7), (înv) cobeală (7). 8 Răspândire a unei vești rele, despre o nenorocire Si: (rar) cobire (8), (îrg) cobitură (8), (înv) cobeală (8). 9 Scoatere a unui cârâit trist și neplăcut de către găini, fapt considerat o prevestire rea Si: (rar) cobire (9), (îrg) cobitură (9), (înv) cobeală (9).

cobit², ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cobi] (D. ceva rău, nenorocire etc.) 1-2 Care a fost presimțit și spus înainte de a avea loc. 3 Care a fost prevestit. 4 Menit să se întâmple cuiva. 5 Care a fost dorit să se întâmple cuiva. 6 Provocat de o senzație de teamă. 7 Invocat². 8 Răspândit sub forma unei povești. 9 Prevestit de cârâitul trist și neplăcut al unei găini.