O definiție pentru cobârlău (s.m.)
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cobârlău2 s.m. și adj. (reg.) 1. hoț, tâlhar. 2. nomad, vagabond.
Intrare: cobârlău (s.m.)
cobârlău2 (pl. -i) substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)