2 definiții pentru cobâlțâit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cobâlțâit sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: cobâlțâi] (Reg) 1-2 Cobâlțâire (1-2).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cobâlțâit, cobâlțâituri, s.n. (reg.) scuturătură, clătinătură, hurducătură.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cobâlțâit
cobâlțâit substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)