12 definiții pentru coțcă (pl. -ce)

CÓȚCĂ s. f. (Reg.) Coțcărie. ◊ Expr. A juca cuiva o coțcă = a înșela pe cineva. – Din scr. kocka „zar”.

CÓȚCĂ s. f. (Regional) Șmecherie, pungășie, înșelătorie. Ruletă, coțcă privilegiată care scurge pungile străinilor. NEGRUZZI, S. I 326. ◊ Expr. A juca cuiva o coțcă = a înșela, a trage pe sfoară pe cineva. Nu cumva oare vrea să ne joace vro coțcă? ALECSANDRI, T. I 139.

cóțcă s. f., pl. coțce (coțci)

CÓȚCĂ s. v. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie, zar.

cóțcă s. f.1. Zar. – 2. Minge. – 3. Minciună, înșelătorie, escrocherie. Sb., mag. kocka. Este dublet al lui cotcă, s. f. (Trans., Olt., minge), din mag. kotyka (DAR). – Der. coțcar (var. coțcaș), s. m. (înșelător, hoț, potlogar); coțcărie, s. f. (potlogărie).

CÓȚCĂ f. reg. Faptă de coțcar; șarlatanie; potlogărie; escrocherie; impostură. /<sb. kocka

cóțcă s.f. (reg.) 1. coțcărie, pungășie, șarlatanie, șmecherie, înșelătorie. 2. zar de jucat. 3. pătrățel (de pe o țesătură). 4. cocoloș, ghem.

coțcă f. 1. zar (de jucat), înșelătorie, șmecherie: nu cumva vrea să ne joace vreo coțcă AL. [Serb. KOȚKA, zar].

cóțcă f., pl. ĭ și e (ung. kocka, d. sîrb. kocka, zar, care vine d. kost, vsl. kostĭ, os; alb. kóškă, kótskă, ngr. kótsi. Bern. 1, 583). Est. Jocu țintaruluĭ (V. țintar): a juca coțca. Fig. Coțcărie: a umbla cu coțca.

țintár n., pl. e (d. țintă, pin [!] aluz. la boabe). Munt. Un joc în doĭ care consistă în mutarea unor bobĭ orĭ discurĭ de lemn orĭ monete [!] pe laturile și liniile diagonale și perpendiculare a treĭ pătrate saŭ dreptunghĭularĭ desemnate unu într'altu. (Cînd reușeștĭ să așezĭ treĭ bobĭ pe o linie, cîștigĭ un punct și mănîncĭ (ĭeĭ) un bob al adversaruluĭ, ĭar cînd reușeștĭ să aĭ doŭă asemenea liniĭ paralele cu cincĭ bobĭ așa în cît [!] mutînd bobu cînd pe una, cînd pe alta, și decĭ așezînd mereŭ cîte treĭ pe o linie, atuncĭ se numește morișcă, și adversaru e perdut [!], că-ĭ mănîncĭ toțĭ bobiĭ). – Se numește și car și coțcă (Mold.) și țăncușă (Mold. nord).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cóțcă s. v. ESCROCHERIE. HOȚIE. IMPOSTURĂ. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE. ȘARLATANIE. ȘMECHERIE. ZAR.

Intrare: coțcă (pl. -ce)
coțcă (pl. -ce) substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coțcă coțca
plural coțce coțcele
genitiv-dativ singular coțce coțcei
plural coțce coțcelor
vocativ singular
plural