9 definiții pentru clorit

clorít sm [At: Ltr / Pl: ~iți / E: fr chlorite] Silicat natural hidratat de magneziu și fier, de culoare verde.

CLORÍT, cloriți, s. m. Mineral de culoare verde, constituit din silicat natural hidratat de magneziu și fier, aluminiu, nichel, crom. – Din fr. chlorite.

CLORÍT, cloriți, s. m. Silicat natural hidratat de magneziu și fier, de culoare verde. – Din fr. chlorite.

clorít s. m., pl. cloríți

clorít s. m., pl. cloríți

CLORÍT s.m. Silicat natural hidratat de magneziu și fier, de culoare verde. [< fr. chlorite].

CLORÍT s. m. 1. sare a acidului cloros. 2. silicat natural hidrat de magneziu și fier, verde. (< fr. chlorite)

*clorít n., pl. e, și m. (d. clor). Chim. Sare rezultată din acidu cloros combinat c'o bază.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CLORÍTE (‹ fr. {i}; {s} gr. kloros „verde”) s. f. pl. Grup de minerale, cu proprietăți asemănătoare cu ale micelor, de culoare verde, constituite din silicați de magneziu, fier, aluminiu, nichel, crom. Se formează hidrotermal, prin metamorfozarea rocilor care conțin silicați feriferi și alumomagnezieni.

Intrare: clorit
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clorit cloritul
plural cloriți cloriții
genitiv-dativ singular clorit cloritului
plural cloriți cloriților
vocativ singular
plural
clorit
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clorit cloritul
plural clorite cloritele
genitiv-dativ singular clorit cloritului
plural clorite cloritelor
vocativ singular
plural