4 definiții pentru clocăi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clocăi vi [At: ECONOMIA, 104/17 / V: (înv) ~ări / Pzi: ~esc / E: fo Cf cloncăi, cloncăni, croncăni] (Înv; d. păsări) A cloncăni într-un anumit fel (când începe să clocească).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

CLOCĂI, pers. 3 clocăie / clocăiește, vb. IV. Intranz. A cotcodăci (1), a cotcorozi. (din cloc)

Intrare: clocăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clocăi
  • clocăire
  • clocăit
  • clocăitu‑
  • clocăind
  • clocăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • clocăie
(să)
  • clocăie
  • clocăia
  • clocăi
  • clocăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • clocăie
(să)
  • clocăie
  • clocăiau
  • clocăi
  • clocăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clocăi
  • clocăire
  • clocăit
  • clocăitu‑
  • clocăind
  • clocăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • clocăiește
(să)
  • clocăiască
  • clocăia
  • clocăi
  • clocăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • clocăiesc
(să)
  • clocăiască
  • clocăiau
  • clocăi
  • clocăiseră
clocări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)