13 definiții pentru climat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

climat [At: CANTEMIR, HR. 11 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr climat] 1 Climă (1). 2 Mediu social, politic, moral etc.

CLIMÁT, climate, s. n. 1. Climă (1). 2. Fig. Atmosferă socială, politică, morală; ambianță. – Din fr. climat.

CLIMÁT, climate, s. n. 1. Climă (1). 2. Fig. Mediu social, politic, moral etc.; ambianță. – Din fr. climat.

CLIMÁT, climate, s. n. 1. Climă. Uriașa ei întindere [a Uniunii Sovietice] și diversitatea climatelor... și în primul rînd condițiile optime create în orînduirea socialistă pentru organizarea și dezvoltarea activității științifice au contribuit la propășirea meteorologiei în U.R.S.S. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 6/1. Un prieten al său... îl sfătui să facă o călătorie în Italia pentru schimbarea climatului. NEGRUZZI, S. II 154. 2. Fig. Ambianță, atmosferă morală. Eram căsătorit, aveam doi copii... cu alte cuvinte împrejurările și climatul sufletesc. din «O stea prin fereastra lui Manolaș». GALACTION, O. I 27.

CLIMÁT s.n. 1. Climă. 2. (Fig.) Atmosferă socială, morală; ambianță. [< fr. climat, cf. gr. klima].

CLIMÁT1 s. n. 1. climă. 2. (fig.) atmosferă socială, morală; ambianță. (< fr. climat)

CLIMÁT ~e n. 1) Totalitate a proceselor și fenomenelor meteorologice caracteristice unei regiuni geografice; climă. 2) fig. Ansamblu de circumstanțe morale sau materiale care înconjoară o persoană; ambianță; atmosferă; cadru; anturaj; mediu. /<fr. climat

*climát n., pl. urĭ, ca uscaturĭ, suhaturĭ (fr. climat. V. climă). Climă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

climát s. n., pl. climáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLIMÁT s. v. ambianță, anturaj, cadru, cerc, mediu, sferă, societate.

CLIMAT s. (MET.) aer, climă, vreme, (înv.) temperament, (Regiune cu ~ rece.)

climat s. v. AMBIANȚĂ. ANTURAJ. CADRU. CERC. MEDIU. SFERĂ. SOCIETATE.

Intrare: climat (s.n.)
climat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • climat
  • climatul
  • climatu‑
plural
  • climate
  • climatele
genitiv-dativ singular
  • climat
  • climatului
plural
  • climate
  • climatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

climat (s.n.)

  • 1. Totalitate a proceselor și fenomenelor meteorologice caracteristice unei regiuni geografice; climă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: climă 2 exemple
    exemple
    • Uriașa ei întindere [a Uniunii Sovietice] și diversitatea climatelor... și în primul rînd condițiile optime create în orînduirea socialistă pentru organizarea și dezvoltarea activității științifice au contribuit la propășirea meteorologiei în U.R.S.S. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 6/1.
      surse: DLRLC
    • Un prieten al său... îl sfătui să facă o călătorie în Italia pentru schimbarea climatului. NEGRUZZI, S. II 154.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Atmosferă socială, politică, morală.
    exemple
    • Eram căsătorit, aveam doi copii... cu alte cuvinte împrejurările și climatul sufletesc din «O stea prin fereastra lui Manolaș». GALACTION, O. I 27.
      surse: DLRLC

etimologie: