climat [At: CANTEMIR, HR. 11 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr climat] 1 Climă (1). 2 Mediu social, politic, moral etc.

CLIMÁT, climate, s. n. 1. Climă (1). 2. Fig. Atmosferă socială, politică, morală; ambianță. – Din fr. climat.

CLIMÁT, climate, s. n. 1. Climă (1). 2. Fig. Mediu social, politic, moral etc.; ambianță. – Din fr. climat.

CLIMÁT, climate, s. n. 1. Climă. Uriașa ei întindere [a Uniunii Sovietice] și diversitatea climatelor... și în primul rînd condițiile optime create în orînduirea socialistă pentru organizarea și dezvoltarea activității științifice au contribuit la propășirea meteorologiei în U.R.S.S. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 6/1. Un prieten al său... îl sfătui să facă o călătorie în Italia pentru schimbarea climatului. NEGRUZZI, S. II 154. 2. Fig. Ambianță, atmosferă morală. Eram căsătorit, aveam doi copii... cu alte cuvinte împrejurările și climatul sufletesc. din «O stea prin fereastra lui Manolaș». GALACTION, O. I 27.

CLIMÁT s.n. 1. Climă. 2. (Fig.) Atmosferă socială, morală; ambianță. [< fr. climat, cf. gr. klima].

CLIMÁT¹ s. n. 1. climă. 2. (fig.) atmosferă socială, morală; ambianță. (< fr. climat)

CLIMÁT ~e n. 1) Totalitate a proceselor și fenomenelor meteorologice caracteristice unei regiuni geografice; climă. 2) fig. Ansamblu de circumstanțe morale sau materiale care înconjoară o persoană; ambianță; atmosferă; cadru; anturaj; mediu. /<fr. climat

*climát n., pl. urĭ, ca uscaturĭ, suhaturĭ (fr. climat. V. climă). Climă.

climát s. n., pl. climáte

CLIMÁT s. v. climă.

CLIMÁT s. v. ambianță, anturaj, cadru, cerc, mediu, sferă, societate.

CLIMAT s. (MET.) aer, climă, vreme, (înv.) temperament, (Regiune cu ~ rece.)

climat s. v. AMBIANȚĂ. ANTURAJ. CADRU. CERC. MEDIU. SFERĂ. SOCIETATE.