10 definiții pentru clichet (pl. clichete)

clichét smn [At: LTR / Pl: ~chéți sm, -e sn / E: fr cliquet] Organ de mașină ca o pârghie scurtă, cu un capăt articulat și cu celălalt liber și profilat pentru a împiedica rotirea într-un anumit sens a unei roți dințate.

CLICHÉT, clicheți, s. m. Organ de mașină în formă de bară scurtă articulată la un capăt, iar cu celălalt capăt astfel profilat încât să împiedice rotirea într-un anumit sens a unei roți dințate. [Pl. și (n.): clichete] – Din fr. cliquet.

CLICHÉT, clichete, s. n. Organ de mașină în formă de bară scurtă articulată la un capăt, iar cu celălalt capăt astfel profilat încât să împiedice rotirea într-un anumit sens a unei roți dințate. – Din fr. cliquet.

clichét s. m. / s. n., pl. clichéți / clichéte

clichét s. n., pl. clichéte

clichét s. m., pl. clicheți; s. n., pl. clichete

CLICHÉT s. (TEHN.) boraciu.

CLICHÉT s.n. Pârghie de formă specială, oscilantă față de un capăt al ei, având de obicei rolul de a opri mișcarea unor organe de mașină. [Pl. -te, -turi. / < fr. cliquet].

CLICHÉT s. n. pârghie, oscilantă față de un capăt al ei, pentru blocarea unor organe de mașină. (< fr. cliquet)

CLICHÉT ~e n. Pârghie oscilantă care servește la oprirea mișcărilor unor roți dințate. /<fr. cliquet

Intrare: clichet (pl. clichete)
clichet (pl. clichete) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clichet clichetul
plural clichete clichetele
genitiv-dativ singular clichet clichetului
plural clichete clichetelor
vocativ singular
plural