11 definiții pentru cleveti


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cleveti vt(a) [At: COD. VOR. 101/12 / V: ~viti, cliv~, cliviti, ~vesti / Pzi: ~tesc / E: vsl клеветати] (Pfm) 1 A calomnia. 2 (Imp; înv) A bombăni. 3 A bârfi.

CLEVETÍ, clevetesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima. – Din sl. klevetati.

CLEVETÍ, clevetesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima. – Din sl. klevetati.

CLEVETÍ, clevetesc, vb. IV. Tranz. A răspîndi calomnii despre cineva, a critica cu intenția de a prezenta pe cineva într-o lumină defavorabilă, a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bîrfi, a ponegri. Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire. EMINESCU, O. IV 222. Voi de ciudă, voi de ură Stați cobind acum sub șură, Clevetind cu pizmuire A porumbilor iubire. ALECSANDRI, P. I 207.

A CLEVETÍ ~ésc tranz. (persoane) A vorbi de rău; a ponegri; a huli; a ponosi; a denigra; a defăima; a calomnia; a blama; a detracta; a bârfi. /<sl. klevetati

clevetì v. a calomnia, a defăima.

clevetésc v. tr. (vsl. sîrb. klevetati. V. clefetesc). Bîrfesc, calomniez, defaĭm.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clevetí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clevetésc, imperf. 3 sg. cleveteá; conj. prez. 3 să cleveteáscă

clevetí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clevetésc, imperf. 3 sg. cleveteá; conj. prez. 3 sg. și pl. cleveteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLEVETÍ vb. v. calomnia.

CLEVETI vb. a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstuî, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cleveti, clevetesc v. i. (pop.) a bârfi; a calomnia

Intrare: cleveti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cleveti
  • clevetire
  • clevetit
  • clevetitu‑
  • clevetind
  • clevetindu‑
singular plural
  • clevetește
  • clevetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clevetesc
(să)
  • clevetesc
  • cleveteam
  • clevetii
  • clevetisem
a II-a (tu)
  • clevetești
(să)
  • clevetești
  • cleveteai
  • clevetiși
  • clevetiseși
a III-a (el, ea)
  • clevetește
(să)
  • clevetească
  • clevetea
  • cleveti
  • clevetise
plural I (noi)
  • clevetim
(să)
  • clevetim
  • cleveteam
  • clevetirăm
  • clevetiserăm
  • clevetisem
a II-a (voi)
  • clevetiți
(să)
  • clevetiți
  • cleveteați
  • clevetirăți
  • clevetiserăți
  • clevetiseți
a III-a (ei, ele)
  • clevetesc
(să)
  • clevetească
  • cleveteau
  • cleveti
  • clevetiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cleveti

  • exemple
    • Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire. EMINESCU, O. IV 222.
      surse: DLRLC
    • Voi de ciudă, voi de ură Stați cobind acum sub șură, Clevetind cu pizmuire A porumbilor iubire. ALECSANDRI, P. I 207.
      surse: DLRLC

etimologie: