2 definiții pentru clepăire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
clepăi v vz clăpăi corectat(ă)
CLEPĂI vb. IV v. clefăi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: clepăire
clepăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
clăpăi, clăpăiescverb
- 1. Clămpăni. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: clămpăni
- Berzele clăpăiesc. DLRLC
- Am două lemne: toată ziua clăpăiesc (Melița). GOROVEI, C. 226. DLRLC
- 1.1. (Despre oameni) A vorbi repede (și neclar). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ea clăpăi pe nerăsuflate o fabulă, fără să priceapă boabă. CARAGIALE, S. 9. DLRLC
-
-
etimologie:
- Clap + sufix -ăi. DEX '09 DEX '98
clefăi, clefăiverb
-
- Rupse o margine din pîine și începu să clefăie încet. STĂNOIU, C. I. 164. DLRLC
- La dejun, Dan înfulica bucături mari și clefăia repede, c-o lăcomie de bestie. VLAHUȚĂ, O. A. III 198. DLRLC
- Se mai oprește calul. Mai rupe o gură de iarbă din marginea potecii. O clefăie. STANCU, D. 327. DLRLC
- O mînă... ținea funia vitei, care nu mai clefăia iarba de dinainte-i. PAS, L. I 138. DLRLC
-
- 2. A deschide și a închide gura plescăind. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Trăgea aer în piept, clefăind și pocnind din limbă cu... plăcere. GALAN, Z. R. 237. DLRLC
- 2.1. A vorbi repede, nedeslușit, articulând prost cuvintele. DEX '09 DEX '98
-
- 3. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: plescăi
- Dricul primăriei clefăia prin glod. LESNEA, C. D. 87. DLRLC
-
- comentariu Prezent indicativ și: clefăiesc. DLRLC
etimologie:
- DEX '09 DEX '98