CLAVIATURĂ, claviaturi, s. f. 1. Totalitatea clapelor pianului, orgii, sintetizatorului, acordeonului, mașinii de scris etc. 2. Totalitatea butoanelor de comandă care pun în funcțiune un mecanism, o mașină etc. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. Klaviatur.

claviatură sf [At: CARAGIALE, N. E 46 / P: ~vi-a~ / Pl: ~ri / E: ger Klaviatur] 1 Totalitate a clapelor la instrumentele muzicale cu clape, la mașina de scris etc. 2 Totalitate a butoanelor unui panou de comandă al unei mașini, al unui mecanism etc.

CLAVIATURĂ, claviaturi, s. f. 1. Totalitatea clapelor la pian, la orgă, la acordeon, la mașina de scris etc. 2. Totalitatea butoanelor de comandă care pun în funcțiune un mecanism, o mașină etc. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. Klaviatur.

CLAVIATURĂ, claviaturi, s. f. Sistemul de clape la pian, la orgă, la acordeon, la mașina de scris etc. Complexa claviatură a unei imense orge. CARAGIALE, O. III 262. – Pronunțat: -vi-a-.

CLAVIATURĂ s.f. Sistemul clapelor și al butoanelor de ton la orgă, la pian, la acordeon, la aparatele de radio, la mașina de scris etc. [Pron. -vi-a-, pl. -ri. / < germ. Klaviatur].

CLAVIATURĂ s. f. 1. sistemul clapelor la orgă, pian, clavecin, acordeon etc. 2. totalitatea clapelor sau a butoanelor de comandă la mașina de scris ori la calculat etc. 3. grup de robinete care deservesc conductele legate la o pompă, la un rezervor. (< germ. Klaviatur)

CLAVIATURĂ ~i f. 1) (la unele instrumente muzicale, aparate, mașini de scris etc.) Ansamblu de clape și de butoane. 2) Totalitate a butoanelor de comandă care pun în funcțiune un mecanism, o mașină etc. [G.-D. claviaturii; Sil. -vi-a-] /<germ. Klaviatur

claviatură f. șir de clape la un piano sau la o orgă.

*claviatúră f., pl. ĭ (germ. klaviatur, d. klavier, clavir). Șiru de clape la piano, (Francejiĭ zic clavier, ĭar rom. ar fi maĭ bine să se zică clape, șir de clape orĭ chear clavier).

claviatură (desp. -vi-a-) s. f., g.-d. art. claviaturii; pl. claviaturi

claviatură (-vi-a-) s. f., g.-d. art. claviaturii; pl. claviaturi

claviatură s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. claviaturii; pl. claviaturi

CLAVIATURĂ s. 1. (MUZ.) (înv.) tastatură. (~ unui pian.) 2. (TEHN.) tastatură. (~ unor aparate electronice.)

CLAVIATURĂ s. (MUZ.) (înv.) tastatură. (~ unui pian.)

claviatură, s. f. sg. (adol.) dantură.