CLAR, -Ă, clari, -e, adj. 1. (Despre imagini vizuale) Care se distinge bine, deslușit; vizibil; (despre ape) limpede; (despre surse de lumină) care împrăștie o lumină strălucitoare. ◊ (Substantivat, n.) Clar de lună = lumină strălucitoare de lună. ♦ Care este lipsit de impurități. 2. (Despre sunete sau voce) Care răsună distinct, precis. 3. (Despre gânduri, idei, cuvinte etc.) Ușor de înțeles; evident, lămurit. ♦ (Despre facultăți intelectuale) Care pătrunde ușor, care înțelege bine lucrurile; (despre oameni) care se exprimă limpede. – Din lat. clarus, fr. clair.

clar, ~ă [At: EIASDEU, I. C. 3 / V: (iuz) chiar / Pl: ~i, ~e / E: lat clarus, fr clair] 1-2 av, a (Într-un mod) care dă o lumină neîntunecată de nimic. 3-4 av, a Limpede. 5-6 av, a (Șfg) Pur. 7-8 av, a (Într-un mod în) care se distinge bine. 9-10 av, a (Într-un mod în) care se aude distinct. 11-12 av, a (Într-un mod în) care este ușor de înțeles. 13-14 av, a (Într-un mod în) care sesizează esențialul. 15-16 av, a (Într-un mod) care exprimă limpede. 17 sn (Îav) Culoare deschisă. 18 sn (Îs) ~ de lună Lumină strălucitoare de lună într-o noapte senină.

CLAR, -Ă, clari, -e, adj. 1. (Despre imagini vizuale) Care se distinge bine, deslușit; vizibil; (despre ape) limpede; (despre surse de lumină) care împrăștie o lumină limpede, strălucitoare. ◊ (Substantivat, n.) Clar de lună = lumină strălucitoare de lună. ♦ Care este lipsit de impurități. 2. (Despre sunete sau voce) Care răsună distinct, precis. 3. (Despre gânduri, idei, cuvinte etc.) Ușor de înțeles; evident, lămurit. ♦ (Despre facultăți intelectuale) Care pătrunde ușor, înțelege bine lucrurile; (despre oameni) care se exprimă limpede. – Din lat. clarus, fr. clair.

CLAR, -Ă, clari, -e, adj. 1. (Despre imagini vizuale, în opoziție, cu nedeslușit) Care se distinge bine, deslușit. Fotografie clară. ▭ Un clar peisaj miniatural. CAZIMIR, L. U. 38. Avem totdeodată dinaintea ochilor imaginea clară și vie a acelei vînători. ODOBESCU, S. III 76. ♦ (Despre ape, în opoziție cu tulbure) Limpede. Palatele... S-ascund printre frunze... Privindu-se-n luciul pîrîului clar. MACEDONSKI, O. I 141. Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri, Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri. EMINESCU, O. I 152. ◊ (Despre sticlă, în opoziție cu opac) Transparent. Sticla ochelarilor e clară. ♦ (Despre cer, aer, vreme etc.; în opoziție cu noros, cețos, întunecat) Curat, pur, luminos. V. străveziu, senin. E dimineață ca-n povești, Cu cerul clar ca o fîntînă, Cu soare proaspăt în ferești, Cu limpezi fluiere la stînă, Și-n depărtări cu o lumină De care sufletul se-anină. DEȘLIU, M. 17. Dimineața era clară. IBRĂILEANU, A. 124. Stelele mari izvoresc pe albastrele lanuri ale ceriului și tremură voluptos în aerul moale și clar al sării. EMINESCU, N. 50. ◊ (Despre surse de lumină, în opoziție cu întunecos, obscur, umbrit) Care împrăștie o lumină limpede; luminos, strălucitor. Luna pe cer trece-așa sfîntă și clară. EMINESCU, O. I 231. ◊ (Substantivat, n., în expr.) Clar de lună sau clarul lunii = lumină strălucitoare de lună. M-așez privind în clarul lunii, sub transparența atmosferei. MACEDONSKI, O. I 64. 2. (Despre sunete sau voce; în opoziție cu voalat, răgușit) Care răsună distinct și precis; deslușit. 3. (Despre gînduri, idei, concepții, expuneri orale sau scrise, în opoziție cu confuz, încurcat) Ușor de înțeles, limpede, evident, lămurit. Prietenul meu directorul, înainte lucrător simplu, avea o profundă dreptate. Lucrurile mi-au apărut în noaptea aceea clare de tot. SAHIA, U.R.S.S. 77. În momentul întîlnirii noastre, dv. iubeați frumosul, ideea clară. GALACTION, O. I 335. Sînt lucruri care par foarte clare, pe cînd în realitate sînt foarte grele și încîlcite. GHEREA, ST. CR. II 15. Unde-s șirurile clare din viața-mi, să le spun? EMINESCU, O. I 158. ◊ (Adverbial) Vorbește clar. Judecă clar. ▭ Am... în minte clar că trebuie să vorbesc despre Serdici. SAHIA, N. 120 Întîmplarea din «Fîntîna dintre plopi» se petrece întreagă pe valea Moldovei și e clar că nu este nevoie să ne-o spună autorul la fiecare moment. IBRĂILEANU, S. 20. ♦ (Despre facultăți intelectuale, rar despre persoane; în opoziție cu greoi, obtuz) Care vede limpede, care pătrunde bine și pricepe ușor; care se exprimă limpede. Minte clară. Spirit clar. Judecată clară. ▭ Acum încep să fiu clar. SEBASTIAN, T. 100.

CLAR, -Ă adj. 1. Limpede, deslușit, curat. ♦ Transparent. 2. Lămurit, ușor perceptibil, de înțeles. [< lat. clarus].

CLAR, -Ă adj. 1. (și adv.) limpede, deslușit, curat. ◊ transparent; (despre aer, cer) senin, luminos. 2. (despre sunete, voci) care răsună distinct. 3. lămurit, evident. (< lat. clarus, fr. clair)

CLAR ~ă (~i, ~e) 1) (despre imagini) Care se vede bine. 2) (despre aer, cer) Prin care se distinge bine. 3) (despre sunete, voce) Care se aude bine; care răsună distinct; deslușit. 4) (despre lichide) Care este limpede; transparent. 5) (despre idei, gânduri etc.) Care este ușor de înțeles; ușor de identificat. Semne ~e de boală. /<lat. clarus, fr. claire

clar a. 1. luminos, strălucit: ca marmura de clară EM.; 2. ce s’aude bine: sunet clar; 3. ce se înțelege ușor: vorbă clară; 4. care pricepe bine: spirit clar.

*clar, -ă adj. (lat. clarus, evident, ilustru. V. chear). Limpede, senin: aer clar. Curat, distinct, lămurit: voce clară. Fig. Lămurit, limpede, ușor de înțeles: stil clar. Evident, manifest: probă clară. Adv. În mod clar.

clar¹ adj. m., pl. clari; f. clară, pl. clare

+clar³ s. n. (în: ~ de lună, în ~)

+clar² adv.

clar adj. m., pl. clari; f. clară, pl. clare

clar adj. m., pl. clari; f. sg. clară, pl. clare

CLAR adj., adv. 1. adj. deslușit, distinct, evident, lămurit, limpede, precis, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (O imagine ~; o pronunție ~.) 2. adv. v. bine. 3. adj. v. transparent. 4. adj. v. citeț. 5. adj. v. senin. 6. adj. v. limpede. 7. adj. evident, flagrant, incontestabil, indiscutabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 8. adv. evident, limpede, (înv. și reg.) acurat. (Este ~ că ai dreptate.) 9. adj. v. limpede, nealterat, pur, (fig.) cristalin, (rar fig.) curat. (O voce ~.) 10. adj. deslușit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmație ~.) 11. adv. deslușit, explicit, expres, lămurit, limpede, răspicat, (rar) aievea, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~.) 12. v. evident.

CLAR adj., adv. 1. adj. deslușit, distinct, evident, lămurit, limpede, precis, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (O imagine ~; o pronunție ~.) 2. adv. bine, deslușit, distinct, lămurit, limpede, (reg.) răzvedit. (A vedea ~.) 3. adj. transparent. (O lentilă ~.) 4. adj. citeț, deslușit, (livr.) lizibil. (Un scris ~.) 5. adj. albastru, curat, limpede, pur, senin, străveziu, (livr.) limpid, (Transilv.) tistaș, (înv.) seninat, seninos, (fig.) spălat. (Cer ~.) 6. adj. cristalin, curat, limpede, pur, transparent, (pop.) vioară, (Transilv.) tistaș, (înv.) chiar. (Apă ~.) 7. adj. evident, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 8. adj. limpede, nealterat, pur, (fig.) cristalin, (rar fig.) curat. (O voce ~.) 9. adj. deslușit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmație ~.) 10. adv. deslușit, explicit, expres, lămurit, limpede, răspicat, (rar) aievea, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~.)

Clar ≠ confuz, neclar, nedeslușit, obscur, vag, nelămurit, nebulos, tulbure, încurcat, încâlcit, cețos, obnubilat

clar (clară), adj. – Deslușit; limpede. Lat. clarus (sec. XIX), cf. chiar. – Der. neclar, adj. (care nu se vede, nu se distinge, nu se înțelege bine); clarisim, adj. (foarte clar), din lat. clarisimus (sec. XVIII); claritate, s. f., din lat. claritatem; clarifica, vb., din lat. clarificare; clarobscur, s. n.; clarificator, adj.; clarvăzător, adj., format prin traducere din fr. clairvoyant.