8 definiții pentru clapcă (pl. clapce)

clápcă sf [At: ISPIRESCU, L. 128 / Pl: ~pci / E: bg клaпкa] (Îvp) 1 Capcană. 2 (Îe) A trage ~pa A înșela.

CLÁPCĂ s. f. (Rar) Cursă, capcană. Toate mrejele lui rămăseseră de rîs; căci [fata] nu dete în clapca în care o împingea spurcatul. ISPIRESCU, L. 128.

clápcă (pop.) s. f., g.-d. art. clắpcii; pl. clăpci

clápcă s. f., pl. clapce

CLÁPCĂ s. v. capcană, cursă, prinzătoare.

clapcă f. cursă: a se feri să nu dea în clapcă ISP. [V. clapc!].

clápcă f., pl. e saŭ clăpcĭ (pol. ceh. klapka, bg. sîrb. klopka, id. V. clapă). Vest. Clupsă, capcană.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

clápcă s. v. CAPCANĂ. CURSĂ. PRINZĂTOARE.

Intrare: clapcă (pl. clapce)
clapcă (pl. clapce)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clapcă clapca
plural clapce clapcele
genitiv-dativ singular clapce clapcei
plural clapce clapcelor
vocativ singular
plural