10 definiții pentru clătinare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂTINÁRE, clătinări, s. f. Acțiunea de a (se) clătina; clătinat. – V. clătina.

CLĂTINÁRE, clătinări, s. f. Acțiunea de a (se) clătina; clătinat. – V. clătina.

clătinare sf [At: PSALT. 84/33 / V: (înv) clet~ / Pl: ~nări / E: clătina] 1 Mișcare. Mișcare lină într-o parte și într-alta. 3 (Șfg) Șovăire. 4 Împleticire (de slăbiciune, beție etc.). 5 Scuturare puternică. 6 Situație nesigură (sau critică).

CLĂTINÁRE, clătinări, s. f. Acțiunea de a (se) clătina. Ochii albaștri îi rîdeau sub clătinarea leneșă a genelor. CAMILAR, TEM. 73. Fetița lui Vartolomeu Diaconii pășea cu ochii încruntați la clătinările ceștilor, cu limba scoasă printre dinți de încordare. C. PETRESCU, A, 285.

clătinare f. fapta de a clătina și rezultatul ei.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clătinare s. f., g.-d. art. clătinării; pl. clătinări

clătinare s. f., g.-d. art. clătinării; pl. clătinări

clătináre s. f., g.-d. art. clătinării; pl. clătinări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLĂTINÁRE s. 1. v. balansare. 2. v. bălăbănire. 3. v. cutremurătură. 4. v. hurducătură. 5. v. clintire. 6. mișcare. (~ frunzelor.)

CLĂTINARE s. 1. balans, balansare, legănare, oscilare, oscilație, pendulare. (~ limbii unei pendule.) 2. bălăbănire, legănare. (~ picioarelor.) 3. clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 4. clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.) 5. clintire, deplasare, mișcare, mutare, urnire, (înv. și reg.) clătire. (~ unui bolovan de la locul lui.) 6. mișcare. (~ frunzelor.)

Intrare: clătinare
clătinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clătinare
  • clătinarea
plural
  • clătinări
  • clătinările
genitiv-dativ singular
  • clătinări
  • clătinării
plural
  • clătinări
  • clătinărilor
vocativ singular
plural
cletinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cletinare
  • cletinarea
plural
  • cletinări
  • cletinările
genitiv-dativ singular
  • cletinări
  • cletinării
plural
  • cletinări
  • cletinărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clătinare, clătinărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) clătina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: clătinat
    • format_quote Ochii albaștri îi rîdeau sub clătinarea leneșă a genelor. CAMILAR, TEM. 73. DLRLC
    • format_quote Fetița lui Vartolomeu Diaconii pășea cu ochii încruntați la clătinările ceștilor, cu limba scoasă printre dinți de încordare. C. PETRESCU, A, 285. DLRLC
etimologie:
  • vezi clătina DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.