opțiuni
  • info

11 definiții pentru clăcui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂCUI, clăcuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A clăcăși. – Clacă + suf. -ui.

CLĂCUI, clăcuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A clăcăși. – Clacă + suf. -ui.

clăcui vi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~esc / E: clacă] A clăcăși.

CLĂCUI, clăcuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A clăcăși. [Clăcașii] clăcuiau, adică plăteau proprietarului în muncă chiria pămîntului pe care locuiau și în care se hrăneau. GHICA, S. A. 35.

clăcuí v. a fi clăcaș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clăcui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăcuiesc, 3 sg. clăcuiește, imperf. 1 clăcuiam; conj. prez. 1 sg. să clăcuiesc, 3 să clăcuiască corectat(ă)

clăcui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăcuiesc, imperf. 3 sg. clăcuia; conj. prez. 3 să clăcuiască

clăcui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăcuiesc, imperf. 3 sg. clăcuia; conj. prez. 3 sg. și pl. clăcuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLĂCUI vb. v. clăcăși.

clăcui vb. v. CLĂCĂȘI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clăcui, clăcuiesc, vb. tranz. – (reg.) A munci în clacă, fără plată (Memoria, 2004); clăcăși. – Din clacă + suf. -ui (DER, DEX, MDA).

clăcui, clăcuiesc, vb. tranz. – A munci în clacă, fără plată (Memoria 2004). – Din clacă + -ui.

Intrare: clăcui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clăcui
  • clăcuire
  • clăcuit
  • clăcuitu‑
  • clăcuind
  • clăcuindu‑
 singular plural
  • clăcuiește
  • clăcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clăcuiesc
 (să)
  • clăcuiesc
  • clăcuiam
  • clăcuii
  • clăcuisem
a II-a (tu)
  • clăcuiești
 (să)
  • clăcuiești
  • clăcuiai
  • clăcuiși
  • clăcuiseși
a III-a (el, ea)
  • clăcuiește
 (să)
  • clăcuiască
  • clăcuia
  • clăcui
  • clăcuise
plural I (noi)
  • clăcuim
 (să)
  • clăcuim
  • clăcuiam
  • clăcuirăm
  • clăcuiserăm
  • clăcuisem
a II-a (voi)
  • clăcuiți
 (să)
  • clăcuiți
  • clăcuiați
  • clăcuirăți
  • clăcuiserăți
  • clăcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • clăcuiesc
 (să)
  • clăcuiască
  • clăcuiau
  • clăcuiră
  • clăcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clăcui, clăcuiescverb

  • 1. regional Clăcăși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: clăcăși
    • format_quote [Clăcașii] clăcuiau, adică plăteau proprietarului în muncă chiria pămîntului pe care locuiau și în care se hrăneau. GHICA, S. A. 35. DLRLC
etimologie:
  • Clacă + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.