9 definiții pentru clănțănire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLĂNȚĂNIRE, clănțăniri, s. f. Acțiunea de a clănțăni și rezultatul ei. – V. clănțăni.
CLĂNȚĂNIRE, clănțăniri, s. f. Acțiunea de a clănțăni și rezultatul ei. – V. clănțăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
clănțănire sf [At: EMINESCU, N., 110 / Pl: ~ri / E: clănțăni] 1 Ciocnire ritmică a dinților. 2 Ciocnire cu zgomot a fălcilor. 3 Producere a unui zgomot specific prin lovirea unor obiecte de metal sau de sticlă. 4 Apăsare pe clanța ușii. 5 (Fig; dep) Flecăreală. 6 (Fig) Ironizare. 7 (Fig) Ceartă. 8 (Rar) Lătrat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLĂNȚĂNIRE, clănțăniți, s. f. Acțiunea de a clănțăni și rezultatul ei; zgomotul produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc. Tremura... ca varga și i-ai fi auzit clănțănirea dinților. EMINESCU, N. 110.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clănțăire sf vz clănțănire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clănțănire s. f., g.-d. art. clănțănirii; pl. clănțăniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clănțănire s. f., g.-d. art. clănțănirii; pl. clănțăniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clănțănire s. f., g.-d. art. clănțănirii; pl. clănțăniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLĂNȚĂNIRE s. v. clănțănit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLĂNȚĂNIRE s. clănțăneală, clănțănit, clănțănitură, dîrdîială, dîrdîit. (~ a dinților.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
clănțănire, clănțănirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a clănțăni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: clănțăneală clănțănit clănțănitură dârdâială dârdâit
- Tremura... ca varga și i-ai fi auzit clănțănirea dinților. EMINESCU, N. 110. DLRLC
-
etimologie:
- clănțăni DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.