O definiție pentru clăbucet
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
CLĂBUCET s. n. Căciulă. (formă diminutivală din clăbăț; comun în toponime)
Intrare: clăbucet
clăbucet substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)