2 definiții pentru ciuruitor (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciuruitor1, ~oare [At: ȘEZ. VII, 179 / V: ~răi~ / Pl: ~ori, ~oare / E: ciurui1 + -(i)tor] 1 a Care ciuruiește Cf ciurar2. 2 sfp (Pop) Găurelele de la gura ulciorului, prin care curge apa. 3 sm Aparat care separă corpurile străine de boabele de cereale (în industria berii).

CIURUITÓR1, ciuruitoare, s. n. Aparat care servește la curățirea cerealelor de impurități, prin trecerea printr-un ciur. – Din ciurui1 + suf. -(i)tor.

Intrare: ciuruitor (s.n.)
ciuruitor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuruitor
  • ciuruitorul
  • ciuruitoru‑
plural
  • ciuruitoare
  • ciuruitoarele
genitiv-dativ singular
  • ciuruitor
  • ciuruitorului
plural
  • ciuruitoare
  • ciuruitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciuruitor (s.n.)

  • 1. Aparat care servește la curățirea cerealelor de impurități, prin trecerea printr-un ciur.
    surse: DLRM

etimologie:

  • ciurui + sufix -(i)tor.
    surse: DLRLC