8 definiții pentru ciurecar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciurecár sm [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 73 / Pl: ~i / E: ciurec + -ar] (Înv) Plăcintar.

CIURECÁR, ciurecari, s. m. (Înv.) Plăcintar care făcea ciurecuri. – Ciurec + suf. -ar.

CIURECÁR, ciurecari, s. m. (Înv.) Plăcintar care făcea ciurecuri. – Ciurec + suf. -ar.

CIURECÁR, ciurecari, s. m. (Învechit) Plăcintar care face ciurecuri. Cît pentru Porojan, el deveni un pitar de frunte, sub ciomagul profesorului său, și fu ridicat la rangul de ciurecar. ALECSANDRI, la GHICA, S. 76.

CIURECÁR ~i m. înv. 1) Lucrător specializat în prepararea ciurecurilor. 2) Vânzător de ciurecuri. /ciurec + suf. ~ar

ciurecar m. cel ce vinde ciurecuri.

cĭurecár m. Vechĭ. Făcător saŭ vînzător de cĭurecurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciurecár (înv.) s. m., pl. ciurecári

ciurecár s. m., pl. ciurecári

Intrare: ciurecar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciurecar
  • ciurecarul
  • ciurecaru‑
plural
  • ciurecari
  • ciurecarii
genitiv-dativ singular
  • ciurecar
  • ciurecarului
plural
  • ciurecari
  • ciurecarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)