O definiție pentru ciupercar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciupercár s. m., pl. ciupercári

Intrare: ciupercar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciupercar
  • ciupercarul
  • ciupercaru‑
plural
  • ciupercari
  • ciupercarii
genitiv-dativ singular
  • ciupercar
  • ciupercarului
plural
  • ciupercari
  • ciupercarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)