2 definiții pentru ciuntare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciunta vtr [At: POMPILIU, B. 1007 / V: cionca, ~nca / Pzi: ciunt sau ~tez / E: ctm ciot + ciung + -a] (Reg) 1-9 A ciunti (1-9). 10 vt (Îvp; îe) A ~ zilele (sau viața, veacul) cuiva ori a ~ pe cineva A omorî.

cĭuntésc v. tr. (d. cĭunt). Fac cĭunt, mutilez. Fig. Micșorez, știrbesc: a cĭunti o țară. – Și cĭontesc și cĭonțesc (est). Rar cĭuntez.

Intrare: ciuntare
ciuntare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuntare
  • ciuntarea
plural
  • ciuntări
  • ciuntările
genitiv-dativ singular
  • ciuntări
  • ciuntării
plural
  • ciuntări
  • ciuntărilor
vocativ singular
plural