O definiție pentru ciungit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ciungit, ~ă a [At: MARIAN, V. 207 / Pl: ~iți, ~e / E: ciungi] 1 (D. oameni) Ciung. 2 (D. vite) Cu cornul rupt Si: ciungărit2 (2). 3 (D. arbori) Cu crengile tăiate Si: ciungărit2 (3).
Intrare: ciungit
ciungit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)