O definiție pentru ciumecar
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
ciumecar, ciumecari s. m. prostănac.
Intrare: ciumecar
ciumecar substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)