opțiuni

3 definiții pentru ciumbrit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cĭumbrésc, V. zîmbez.

zîmbéz v. tr. (var. din zîmbesc). Vest. Știrbez ascuțișu unuĭ cuțit orĭ buza unuĭ vas. – În est jîmbez. Și refl. „a-țĭ arăta dințiĭ”: cînele se jîmba. În Olt. cĭumbresc (vsl. zombrŭ, dinte; rus. zubritĭ, a se zîmba).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

CIUMBRI, ciumbresc, vb. IV. (Olt.; Var.) A zîmba. (cf. zîmba)

Intrare: ciumbrit
ciumbrit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciumbrit
  • ciumbritul
  • ciumbritu‑
  • ciumbrită
  • ciumbrita
plural
  • ciumbriți
  • ciumbriții
  • ciumbrite
  • ciumbritele
genitiv-dativ singular
  • ciumbrit
  • ciumbritului
  • ciumbrite
  • ciumbritei
plural
  • ciumbriți
  • ciumbriților
  • ciumbrite
  • ciumbritelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)