3 definiții pentru ciumbrire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cĭumbrésc, V. zîmbez.

zîmbéz v. tr. (var. din zîmbesc). Vest. Știrbez ascuțișu unuĭ cuțit orĭ buza unuĭ vas. – În est jîmbez. Și refl. „a-țĭ arăta dințiĭ”: cînele se jîmba. În Olt. cĭumbresc (vsl. zombrŭ, dinte; rus. zubritĭ, a se zîmba).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

CIUMBRÍ, ciumbrésc, vb. IV. (Olt.; Var.) A zâmba. (cf. zâmba)

Intrare: ciumbrire
ciumbrire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciumbrire
  • ciumbrirea
plural
  • ciumbriri
  • ciumbririle
genitiv-dativ singular
  • ciumbriri
  • ciumbririi
plural
  • ciumbriri
  • ciumbririlor
vocativ singular
plural