2 definiții pentru ciublire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ciubli vt [At: N. REV. R. VIII, 85 / Pzi: ~lesc / E: ciublă] (Reg) A sparge gura unui vas.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ciubli, ciublesc, vb. IV. (reg.) a sparge gura unui vas de pământ (oală, ulcior); a știrbi un vas.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ciublire
ciublire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||