2 definiții pentru ciublire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciubli vt [At: N. REV. R. VIII, 85 / Pzi: ~lésc / E: ciublă] (Reg) A sparge gura unui vas.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciublí, ciublésc, vb. IV. (reg.) a sparge gura unui vas de pământ (oală, ulcior); a știrbi un vas.

Intrare: ciublire
ciublire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciublire
  • ciublirea
plural
  • ciubliri
  • ciublirile
genitiv-dativ singular
  • ciubliri
  • ciublirii
plural
  • ciubliri
  • ciublirilor
vocativ singular
plural