12 definiții pentru citeț (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

citéț, ~eáță [At: MARDARIE, L. 4430 / V: cet~ / Pl: ~i, ~e / E: citi + -eț] 1-2 smf, a (Rar) Cititor (1-2). 3 sm (Bis) Persoană din cler care, prin hirotonisire, se face demn de a citi din cărțile sfinte. 4 a (D. scrisul de mână, texte, manuscrise) Care se poate citi ușor Si: (înv) deslușit, lizibil.

CITÉȚ, -EÁȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mână, texte manuscrise) Care se poate citi ușor; deslușit, lizibil. – Citi + suf. -eț.

CITÉȚ, -EÁȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mână, texte manuscrise) Care se poate citi ușor; deslușit, lizibil. – Citi + suf. -eț.

CITÉȚ, -EAȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mînă) Care se poate citi ușor; limpede, deslușit. Ai o slovă mai citeață chiar decît a dascălului. ALECSANDRI, T. I 320. ◊ (Adverbial) Se întoarse la hartă, și de data asta descoperi orașul imediat; era mai citeț și mai mare sera decît se așteptase. C. PETRESCU, Î. I 105.

CITÉȚ2 ~eáță (~éți, ~éțe) (despre scris, texte etc.) Care se poate citi ușor; lizibil. /a citi + suf. ~

citeț a. ce se poate lesne citi: scrisoare citeață. [Slav. ČĬTĬȚĬ]. ║ m. cititor în biserică, anagnost.

citéț s. (vsl. čitĭcĭ, cititor). Vechĭ. Cititor în biserică, anagnost. Azĭ. Adj., f. -eață. Legibil, ușor de citit: litere citețe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

citéț1 adj. m., pl. citéți; f. citeáță, pl. citéțe

citéț adj. m., pl. citéți; f. sg. citeáță, pl. citéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CITÉȚ adj. clar, descifrabil, deslușit, (livr.) lizibil. (Un scris ~.)

CITEȚ adj. clar, deslușit, (livr.) lizibil. (Un scris ~.)

Citeț ≠ ilizibil, neciteț


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a vorbi citeț / cu litere de tipar expr. a vorbi clar / inteligibil.

Intrare: citeț (adj.)
citeț1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • citeț
  • citețul
  • citețu‑
  • citeață
  • citeața
plural
  • citeți
  • citeții
  • citețe
  • citețele
genitiv-dativ singular
  • citeț
  • citețului
  • citețe
  • citeței
plural
  • citeți
  • citeților
  • citețe
  • citețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

citeț (adj.)

etimologie:

  • Citi + sufix -eț.
    surse: DEX '98 DEX '09