15 definiții pentru circular (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIRCULÁR, -Ă, circulari, -e, adj., s. f. 1. Adj. În formă de cerc; care descrie un cerc. ◊ Fierăstrău circular (și substantivat, n.) = fierăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc dințat, care taie învârtindu-se în jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) De jur-împrejur. 2. Adj., s. f. (Dispoziție, directivă, ordin de serviciu) care a fost trimis în scris de un organ administrativ unei organizații sau unor angajați aflați în subordinea sa. – Din fr. circulaire.

circular, ~ă [At: GHICA, S. 536 / V: , (reg) cerculariu, (înv) ~iu, ~ie / Pl: ~i, ~e / E: ns cf fr circulaire] 1 a Care are forma unui cerc. 2 a Care descrie un cerc. 3 av De jur împrejur. 4-5 snf, a (Dispoziție, directivă, ordin de serviciu) care a fost trimis în scris, pentru a fi aplicat de cei în subordine. 6-7 sn, a (Șîs ferăstrău ~) (Ferăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc zimțat) care taie prin învârtire în jurul propriului ax. 8 a (Înv; îs) Aparat ~ Aparat circulator (3).

CIRCULÁR, -Ă, circulari, -e, adj., s. f. 1. Adj. În formă de cerc; care descrie un cerc. ◊ Ferăstrău circular (și substantivat, n.) = ferăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc dințat, care taie învârtindu-se în jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) De jur împrejur. 2. Adj., s. f. (Dispoziție, directivă, ordin de serviciu) care a fost trimis în scris, pentru a fi aplicat de cei în subordine. – Din fr. circulaire.

CIRCULÁR, -Ă, circulari, -e, adj. 1. În formă de cerc, descriind un cerc. Steriu își șterse cu o mișcare circulară sudoarea de pe chelia rotundă. C. PETRESCU, V. 25. De la semicercul portului pornește în sus... o mulțime de strade de-a curmezișul stradelor circulare, paralele cu cheiul. GHICA, S. 536. Ferăstrău circular (și substantivat, n.) = ferăstrău în forma unui disc dințat, care taie învîrtindu-se în jurul axei sale. ♦ (Adverbial) De jur împrejur; roată. Mușat privi circular prin sticla monoclului. C. PETRESCU, C. V. 199. 2. (Despre o dispoziție, un ordin etc.) Trimis ca directivă în mod simultan la mai multe instituții sau persoane. Ordin circular.

CIRCULÁR, -Ă adj. 1. În formă de cerc, care descrie un cerc. ♦ (Adv.) De jur împrejur. 2. (și s.f.) (Ordin, dispoziție) care se transmite în aceeași formă la mai multe instituții, persoane etc. // s.n. 1. Ferăstrău în formă de disc, care taie prin învârtire în jurul propriei sale axe. 2. (Teatru) Fundal care acoperă peretele din fundul scenei. [Cf. fr. circulaire, lat. circularis].

CIRCULÁR, -Ă I. adj. în formă de cerc; care descrie un cerc. ◊ (adv.) de jur împrejur. II. s. f. ordin, dispoziție care se transmite în aceeași formă la mai multe instituții, persoane etc. III. s. n. 1. ferăstrău în formă de disc. 2. (teatru) fundal care acoperă peretele din fundul scenei. (< fr. circulaire, lat. circularis)

CIRCULÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are formă de cerc sau a unei sfere. Un spațiu ~. 2) (despre mișcări) Care descrie un cerc; giratoriu; rotativ. Corpul descrie o mișcare ~ă. /<fr. circulaire, lat. circularis

circular a. 1. care are forma unui cerc; 2. care descrie un cerc: mișcare circulară.

*circulár, -ă adj. (lat. circularis, d. circulus, cerc). În formă de cerc: mișcare circulară, ferăstrăŭ circular. S. f., pl. e și fals ărĭ. Scrisoare cu acelașĭ cuprins adresată maĭ multora. Adv. A te mișca circular. – Fals o circulare (considerat ca s. f. de la a circula).

țircular[1], a, sn vz circular

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

circular1 adj. m., pl. circulari; f. circulară, pl. circulare

circulár adj. m., pl. circulári; f. sg. circuláră, pl. circuláre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIRCULÁR adj., adv. 1. adj. rotund, (rar) rond, (pop.) rotilat, rotocol, (reg.) rotocolit. (Un spațiu ~.) 2. adj. rotund, (livr.) orbicular. (Corpul descrie în spațiu o traiectorie ~.) 3. adj. rotativ. (Mișcare ~ a unui cilindru.) 4. adj. v. giratoriu. 5. adj. v. rotat. (Zbor ~ al unei păsări.) 6. adv. v. roată.

CIRCULAR adj., adv. 1. adj. rotund, (rar) rond, (pop.) rotilat, rotocol, (reg.) rotocolit. (Un spațiu ~.) 2. adj. rotund, (livr.) orbicular. (Corpul descrie în spațiu o linie ~.) 3. adj. rotativ. (Mișcare ~ a unui cilindru.) 4. adj. giratoriu. (Sens ~ în circulație.) 5. adj. rotat. (Zbor ~ al unei păsări.) 6. adv. roată. (Privește ~.)

Intrare: circular (adj.)
circular1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circular
  • circularul
  • circularu‑
  • circula
  • circulara
plural
  • circulari
  • circularii
  • circulare
  • circularele
genitiv-dativ singular
  • circular
  • circularului
  • circulare
  • circularei
plural
  • circulari
  • circularilor
  • circulare
  • circularelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

circular, circulaadjectiv

  • 1. În formă de cerc; care descrie un cerc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Steriu își șterse cu o mișcare circulară sudoarea de pe chelia rotundă. C. PETRESCU, V. 25. DLRLC
    • format_quote De la semicercul portului pornește în sus... o mulțime de strade de-a curmezișul stradelor circulare, paralele cu cheiul. GHICA, S. 536. DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial De jur-împrejur. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: roată
      • format_quote Mușat privi circular prin sticla monoclului. C. PETRESCU, C. V. 199. DLRM
  • 2. (Despre o dispoziție, o directivă, un ordin de serviciu) Care a fost trimis în scris de un organ administrativ unei organizații sau unor angajați aflați în subordinea sa. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ordin circular. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.