19 definiții pentru ciotcă
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIOTCĂ, ciotci, s. f. (Reg.) 1. Grămadă, mulțime de ființe adunate laolaltă. 2. Buturugă, ciot, rădăcină de copac. [Var.: cioatcă s. f.] – Cf. magh. csutka.
ciotcă sf [At: I. CR. III, 268 / V: ~oat~ / Pl: ~tei / E: mg csutka] (Reg) 1 Rădăcină. 2 Buturugă. 3 (Îe) A se strânge ~ A strânge o mulțime de oameni (mai rar de lucruri). 4 Grămadă de albine adunate sub urdiniș, înainte de roit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOTCĂ s. f. (Reg.) 1. Grămadă, mulțime de ființe adunate laolaltă. 2. Buturugă, ciot, rădăcină de copac. [Var.: cioatcă s. f.] – Cf. magh. csutka.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CIOTCĂ s. f. (Regional) 1. Grămadă, mulțime de oameni (mai rar de animale sau de lucruri) strînși la un loc, înghesuiți. ◊ (Pe lîngă verbele «a sta», ««a se strînge», «a se ține», a se aduna» etc.) La 6 dimineața ne aflam toți, ciotcă, în medeanul din fața primăriei. HOGAȘ, DR. II 130. Împrejurul lor, grămădiți ciotcă, priveau alții. D. ZAMFIRESCU, R. 203. Băieții s-au strîns ciotcă împrejurul meu și m-au înmormîntat în năsip. CREANGĂ, A. 61. 2. Buturugă, ciot, rădăcină de copac. – Variantă: cioatcă (CREANGĂ, P. 238) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOTCĂ ~ce f. reg. Parte din tulpina unui arbore care rămâne după tăierea acestuia. ◊ A sta (a ședea) ~ a) a sta (a ședea) strâns lipiți unul de altul; b) a sta grămadă. /cf. ung. csutka
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciotcă adv. Mold. grămadă înghesuită sau ghemuită (asemenea unei buturugi care stă grămadă, neavând ramuri să se întinză): albinele se adună ciotcă în pălărie CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭótcă adv. (rus. čétka, pron. čotka, număr păreche, d. četá, păreche. V. ceată). Buluc, cladără, grămadă, cĭopor. În mare număr și unițĭ: albinele se adună cĭotcă la stup, Jidaniĭ se strînsese cĭotcă la havră. V. și cĭoatcă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIOATCĂ s. f. v. ciotcă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIOATCĂ s. f. v. ciotcă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CIOATCĂ s. f. v. ciotcă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioatcă sf vz ciotcă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭoátcă f., pl. e și cĭotcĭ (d. cĭotcă). Est. Grupă, ceată, societate: a intra în cĭoatca bătrînilor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+ciotcă1 (reg.) adv. (a se strânge/sta ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciotcă2 (reg.) s. f., g.-d. art. ciotcii; pl. ciotci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciotcă (reg.) s. f., g.-d. art. ciotcii; pl. ciotci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciotcă s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CIOTCĂ s. v. buștean, butuc, buturugă, ciot.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciotcă s. v. BUȘTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ciotcă, ciotci, s.f. (reg.) 1. Grămadă, stivă. 2. Trunchi, lemn. 3. Buturugă, ciot, rădăcină de copac: „Lemnul de foc se fasona la ciotcă; de circa 20 de ani s-a renunțat la acest sistem de exploatare” (Dăncuș, 1986: 66). – Din magh. csutka „cocian, cotor” (DEX, MDA); din rus. čétka (pron. čotka) „număr pereche” (Scriban).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciotcă, ciotci, s.f. – (reg.) 1. Grămadă, stivă. 2. Trunchi, lemn. 3. Buturugă, ciot, rădăcină de copac: „Lemnul de foc se fasona la ciotcă; de circa 20 de ani s-a renunțat la acest sistem de exploatare” (Dăncuș, 1986: 66). – Din magh. csutka „cocian, cotor” (DEX, MDA); din rus. čétka (pron. čotka) „număr pereche” (Scriban).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciotcă, ciotci, s.f. – 1. Grămadă, stivă. 2. Trunchi, lemn. 3. Buturugă, ciot, rădăcină de copac: „Lemnul de foc se fasona la ciotcă; de circa 20 de ani s-a renunțat la acest sistem de exploatare” (Dăncuș 1986: 66). – Din ciot + -că.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ciotcă, ciotcisubstantiv feminin
-
- La 6 dimineața ne aflam toți, ciotcă, în medeanul din fața primăriei. HOGAȘ, DR. II 130. DLRLC
- Împrejurul lor, grămădiți ciotcă, priveau alții. D. ZAMFIRESCU, R. 203. DLRLC
- Băieții s-au strîns ciotcă împrejurul meu și m-au înmormîntat în năsip. CREANGĂ, A. 61. DLRLC
-
etimologie:
- csutka DEX '98 DEX '09