6 definiții pentru ciortit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ciorti [At: NECULCE, ap. LET. II, 226/19 / Pzi: ~tesc / E: ns] (Reg) 1 vrr A se certa. 2 vt A fura.
ciortì v. Mold. 1. a șterpeli: Muscalii ne mai ciortesc o bucată de pământ GHICA; 2. a se cam certa. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭortésc (mă) v. refl. (cp. cu rus. čort, dracu, adică „a da draculuĭ, a drăcui”). Mold. Vechĭ. Mă cert.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CIORTI vb. v. ciondăni, ciorovăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciorti vb. v. CIONDĂNI. CIOROVĂI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ciorti, ciortesc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se certa, a se sfădi, a se ciondăni, a se ciorovăi. 2. a fura, a șterpeli, a ciordi, a ciujdi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ciortit
ciortit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)