opțiuni
  • info

3 definiții pentru ciopățire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciopăți v vz ciopârti

CIOPĂȚI vb. IV v. ciopîrți.

cĭopățésc și cĭopîrțésc (Munt.), cĭopîrtesc (Olt.) și cĭocîrtésc (Mold.) v. tr. (d. cĭopată). Mutilez, cebăluĭesc, cĭumpăvesc, cĭumpățesc, retez cîte o bucată de icĭ și de colo, scurtez: a cĭopăți coada unuĭ cîĭne.

Intrare: ciopățire
ciopățire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciopățire
  • ciopățirea
plural
  • ciopățiri
  • ciopățirile
genitiv-dativ singular
  • ciopățiri
  • ciopățirii
plural
  • ciopățiri
  • ciopățirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciopârți, ciopârțescverb

  • 1. A tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bucăți ciocârti tăia
    • format_quote Ar fi dat orice să fugă, dar îi era rușine. Ce-ar fi zis cei doi bărbați care ciopîrțeau trupul acela cu atîta nepăsare? BART, E. 254. DLRLC
    • format_quote Îi ciopîrțește cu coasa. ȘEZ. III 114. DLRLC
    • format_quote prin exagerare Colonelul își ciopîrțise obrazul bărbierindu-se. DUMITRIU, N. 186. DLRLC
    • format_quote figurat Cine mi-a ciopîrțit toți prunii de pe lîngă gard? DELAVRANCEA, H. T. 1 49. DLRLC
  • 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli neîndemânatic. DEX '09 DLRLC
    sinonime: ciopli tăia
    • format_quote O calfă de dulgher stîngaci ciopîrtește bîrna. ODOBESCU, S. III 166. DLRLC
etimologie:
  • ciopa(r)tă (modificat după parte). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.