4 definiții pentru ciopârți ciopârțit

CIOPÂRȚÍ, ciopârțesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei; a ciocârti. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli rău, neîndemânatic. [Var.: (înv. și pop.) ciopârtí vb. IV] – Din ciopa(r) (modificat după parte).

ciopârțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciopârțésc, imperf. 3 sg. ciopârțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciopârțeáscă

CIOPÂRȚÍ vb. a sfârteca, a sfâșia, (pop. și fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crâmpoți, a măcelări, (Mold., Bucov. și Ban.) a ciocârti, (prin Mold.) a cârnosi, (prin Ban.) a cârti, (Mold. și Bucov.) a hăcui. (A ~ animalul la tăiere.)

A CIOPÂRȚÍ ~ésc tranz. 1) (un obiect) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a bucăți; a ciocârti. 2) (un material, o piesă etc.) A lucra rău, inestetic, dând dovadă de neîndemânare. /Din reg. ciopartă

Intrare: ciopârți
ciopârțit participiu
Participiu „a ciopârți”.
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciopârțit ciopârțitul ciopârți ciopârțita
plural ciopârțiți ciopârțiții ciopârțite ciopârțitele
genitiv-dativ singular ciopârțit ciopârțitului ciopârțite ciopârțitei
plural ciopârțiți ciopârțiților ciopârțite ciopârțitelor
vocativ singular
plural