10 definiții pentru ciopârțire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIOPÂRȚIRE, ciopârțiri, s. f. Acțiunea de a ciopârți; ciopârțeală. – V. ciopârți.
CIOPÂRȚIRE, ciopârțiri, s. f. Acțiunea de a ciopârți; ciopârțeală. – V. ciopârți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
ciopârțire sf [At: MORARIU, Pl: 31 / V: ~rtire / Pl: ~ri / E: ciopârți] 1 Tăietură. 2 Tranșă. 3 Cioplitură rea. 4-5 (Reg) Tăietură rea (sau inutilă).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciopârtire sf vz ciopârțire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOPÎRȚIRE, ciopîrțiri, s. f. Acțiunea de a ciopîrți; ciopîrțeală.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ciopârțire s. f., g.-d. art. ciopârțirii; pl. ciopârțiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciopârțire s. f., g.-d. art. ciopârțirii; pl. ciopârțiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciopârțire s. f., g.-d. art. ciopârțirii; pl. ciopârțiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CIOPÂRȚIRE s. sfârtecare, sfâșiere, (pop. și fam.) căsăpire, (Mold. și Bucov.) hăcuire. (~ unui animal.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIOPÎRȚIRE s. sfîrtecare, sfîșiere, (pop. și fam.) căsăpire, (Mold. și Bucov.) hăcuire. (~ unui animal.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CIOPÎRȚIRE. Subst. Ciopîrțire, ciopîrțeală, hăcuire (reg.), căsăpire, sfîrticare, spintecare, sfîșiere, sfîșietură, îmbucătățire, rupere, rupt; tocare, tocat, tocănire, tocănit, ferfenițire (pop. și fam.), ferfenițit (pop. și fam.). Adj. Ciopîrțit, hăcuit (reg.), sfîrticat, spintecat, sfîșiat, vărzuit (fam.), tocat, ferfenițit (pop. și fam.), ferfenițos (pop. și fam.), crîmpeiat (rar), zdrențăros, zdrențos, zdrențuit. Sfîșietor, rupător (rar), tocător, spintecător. Vb. A ciopîrți, a ciocîrti (reg.), a crîmpoți (reg.), a toca, a tocăni, a face (pe cineva sau ceva) ciopăți-ciopăți (reg.), a hăcui (reg.), a căsăpi, a sfîrtica, a spinteca, a sfîșia, a rupe în bucăți, a îmbucătăți, a îmbucăți (rar), a bucăți (pop.), a bucățeli (reg.), a face (a tăia, a rupe) bucățele (bucățele-bucățele), a face (a rupe, a sfîșia, a tăia) bucăți (în bucăți, bucăți-bucăți), a face (pe cineva sau ceva) harcea-parcea; a ferfeniți (pop. și fam.), a face (a rupe) ferfeniță, a vărzui (fam.), a trențura, a zdrențui. A se ferfeniți (pop. și fam.), a se face (a se rupe) ferfeniță (pop. și fam.); a se sfîșia, a se zdrențui, a se preface în zdrențe, a se face bucăți-bucăți. V. bucată, distrugere, micime; sfărîmare, tăiere, zdreanță.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ciopârțire, ciopârțirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a ciopârți. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ciopârțeală căsăpire hăcuire sfârtecare sfâșiere
etimologie:
- ciopârți DEX '98 DEX '09