8 definiții pentru ciocănar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciocănár sm [At: I. IONESCU, P. 36 / Pl: ~i / E: ciocan + -ar] (Înv) 1 Ciocănaș (8). 2 Muncitor necalificat. 3 Nituitor manual.

CIOCĂNÁR, ciocănari, s. m. 1. Muncitor dintr-o echipă de nituit cu mâna; muncitor calificat care lucrează cu un ciocan1. 2. (Depr.) Muncitor necalificat. – Ciocan1 + suf. -ar.

CIOCĂNÁR, ciocănari, s. m. 1. Muncitor într-o echipă de nituit cu mâna; muncitor calificat care lucrează cu un ciocan1 (mecanic). 2. (Depr.) Muncitor necalificat. – Ciocan1 + suf. -ar.

CIOCĂNÁR, ciocănari, s. m. 1. Muncitor dintr-o echipă de nituit cu mîna, care lovește cu ciocanul capul nitului. ◊ Muncitor calificat care conduce mișcarea unui ciocan mecanic. 2. Ciocănaș1 (1). O baniță de sare... se plătește cu 10 parale, din cari 8 se dau ciocănarului și 2 sărarului. IONESCU, P. 36. 3. (Depreciativ) Muncitor necalificat. Lăsați-i să lucreze, vreți să rămînă ciocănari? PAS, Z. I 284.

CIOCĂNÁR ~i m. 1) Muncitor specializat în manipularea unui ciocan, executând diferite operații (de nituire, de foraj etc.). 2) peior. Muncitor necalificat. /ciocan + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciocănár (persoană) s. m., pl. ciocănári

ciocănár s. m., pl. ciocănári


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciocănar, ciocănari s. m. individ naiv / credul / ușor de înșelat.

Intrare: ciocănar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocănar
  • ciocănarul
  • ciocănaru‑
plural
  • ciocănari
  • ciocănarii
genitiv-dativ singular
  • ciocănar
  • ciocănarului
plural
  • ciocănari
  • ciocănarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)