9 definiții pentru ciocănar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIOCĂNAR, ciocănari, s. m. 1. Muncitor dintr-o echipă de nituit cu mâna; muncitor calificat care lucrează cu un ciocan1. 2. (Depr.) Muncitor necalificat. – Ciocan1 + suf. -ar.
ciocănar sm [At: I. IONESCU, P. 36 / Pl: ~i / E: ciocan + -ar] (Înv) 1 Ciocănaș (8). 2 Muncitor necalificat. 3 Nituitor manual.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOCĂNAR, ciocănari, s. m. 1. Muncitor într-o echipă de nituit cu mâna; muncitor calificat care lucrează cu un ciocan1 (mecanic). 2. (Depr.) Muncitor necalificat. – Ciocan1 + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CIOCĂNAR, ciocănari, s. m. 1. Muncitor dintr-o echipă de nituit cu mîna, care lovește cu ciocanul capul nitului. ◊ Muncitor calificat care conduce mișcarea unui ciocan mecanic. 2. Ciocănaș1 (1). O baniță de sare... se plătește cu 10 parale, din cari 8 se dau ciocănarului și 2 sărarului. IONESCU, P. 36. 3. (Depreciativ) Muncitor necalificat. Lăsați-i să lucreze, vreți să rămînă ciocănari? PAS, Z. I 284.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOCĂNAR ~i m. 1) Muncitor specializat în manipularea unui ciocan, executând diferite operații (de nituire, de foraj etc.). 2) peior. Muncitor necalificat. /ciocan + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ciocănar (persoană) s. m., pl. ciocănari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciocănar (persoană) s. m., pl. ciocănari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciocănar s. m., pl. ciocănari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
ciocănar, ciocănari s. m. individ naiv / credul / ușor de înșelat.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
ciocănar, ciocănarisubstantiv masculin
- 1. Muncitor dintr-o echipă de nituit cu mâna; muncitor calificat care lucrează cu un ciocan. DEX '09 DLRLC
- 2. Ciocănaș. DLRLCsinonime: ciocănaș
- O baniță de sare... se plătește cu 10 parale, din cari 8 se dau ciocănarului și 2 sărarului. IONESCU, P. 36. DLRLC
-
- 3. Muncitor necalificat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Lăsați-i să lucreze, vreți să rămînă ciocănari? PAS, Z. I 284. DLRLC
-
etimologie:
- Ciocan + sufix -ar. DEX '09 DEX '98