cinocefal sm [At: DA / V: chinachefal / Pl: ~i / E: fr cynocéphale, lat cynocephalus] Specie de maimuță care trăiește în Africa și care se caracterizează prin botul prelung, ca al unui câine, și prin coadă lungă.

CINOCEFAL, cinocefali, s. m. Maimuță aparținînd unei specii care trăiește în Africa și care se caracterizează prin botul ascuțit, ca al unui cîine.

CINOCEFAL s.m. Maimuță africană cu botul ascuțit ca al unui cîine. [< fr. cynocéphale, cf. gr. kynokephalos < kyon – cîine, kephale – cap].

CINOCEFAL s. m. maimuță africană cu cap alungit, ca al unui câine. (< fr. cynocéphale, lat. cynocephalus)

CINOCEFAL ~i m. 1) la pl. Specie de maimuțe de talie mică, cu bot și coadă lungă (reprezentanți: babuinul, mandrilul etc.). 2) Maimuță din această specie. /<fr. cynocéphale, lat. cynocephalus

*cinocéfal și -ál, -ă adj. (vgr. kynoképhalos, d. kýon, kynós, cîne, și kephalé, cap. V. acefal). Cu cap ca de cîne. S. m. Zool. Un fel de maĭmuță cu cap ca de cîne. V. căpcăun și babuin.

cinocefal s. m., pl. cinocefali

cinocefal s. m., pl. cinocefali

cinocefal s. m., pl. cinocefali

CINO- (CHINO-₂) „cîine, canin”. ◊ gr. kyon, kynos „cîine” > fr. cyno-, engl. id., it. cino- > rom. cino- și chino-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., specie de maimuță africană, cu capul și botul de formă alungită și cu coada lungă; ~drom (chinodrom) (v. -drom), s. n., pistă special amenajată pentru cursele de cîini; ~fil (v. -fil₁), adj., s. m. și f., (persoană) care iubește cîinii; ~filie (v. -filie₁), s. f., atașament exagerat pentru cîini; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de cinofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de cîini; ~id (v. -id), adj., cu aspect de cîine; ~logie (v. -logie₁), s. f., chinologie*, canicultură*; ~pedie (v. -pedie), s. f., creștere a cîinilor de vînătoare.