4 definiții pentru cinghel (pl. -e)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cinghél sn [At: DDRF / V: ~ghíl, ~ghír (pl: ~e) / Pl: ~uri și ~e / E: tc çengel] 1 (Reg) Cârlig cu două brațe opuse, ca brațele unei balanțe, întrebuințat de măcelari ca să atârne bucățile de carne. 2 (Reg) Gheară care se înfige adânc. 3 (Pop) Belciug pus în nasul animalelor pentru a le putea trage.

cinghél n., pl. e (turc. čengel, d. pers. čangiál, cîrlig; ngr. tsingéli, alb. bg. sîrb. čengél. V. cinghie). Cîrlig de atîrnat carne la măcelărie. Belcĭugu care se pune’n nasu porcilor, urșilor ș. a. A pune cuĭva cingelu’n nas, a-l face să nu se maĭ poată mișca contra ta.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cinghél, cinghéle și cinghéluri, s.n. (reg., înv.) 1. cârlig de la măcelărie pentru atârnarea cărnii. 2. belciug (pus în nasul urșilor domesticiți).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cinghel, s. n. sg. (deț.) bătaie, încăierare.

Intrare: cinghel (pl. -e)
cinghel (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinghel
  • cinghelul
  • cinghelu‑
plural
  • cinghele
  • cinghelele
genitiv-dativ singular
  • cinghel
  • cinghelului
plural
  • cinghele
  • cinghelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)