3 definiții pentru cinac (pl. -e)

cinác2 sn [At: ANTIPA, P. 777 / Pl: ~uri și ~áce / E: srb čunak] (Reg) 1-3 Cin1 (2-4).

cinác2, cináce, s.n. (reg.) barcă, luntre.

cinác n., pl. e (d. cin 2). Cov. Cin mic.

Intrare: cinac (pl. -e)
cinac (pl. -e)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cinac cinacul
plural cinace cinacele
genitiv-dativ singular cinac cinacului
plural cinace cinacelor
vocativ singular
plural