opțiuni

3 definiții pentru cicric

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cicríc, cicîríc și cicîrîc (Mold. ș. a.) și ceacrîc (Munt. vest) n., pl. e saŭ urĭ (turc. čykryk, a. î.). O mașină de lemn c’o roată orizontală care servește la înfășurat sculurile care se desfășoară de pe vîrtelniță. Și cicîríg (Br.) și cicîrél (Dor.) și rodan (Munt. vest) și roată (Munt. est). V. sucală.

cicaric (cicric) n. Mold. depănătoare. [Turc. ČYKRYK].

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cicric (-curi), s. n. – Vîrtelniță. – Var. cic(ă)rîc, cic(ă)rig, cic(ă)rag, ce(a)cîr(g) etc. Mr. cicrică. Tc. cikrik (Șeineanu, II, 127; Meyer 446; Lokotsch 448); cf. ngr. τσιϰρίϰι, alb. tšikrik, bg. čikrkă, sb. čekrk.

Intrare: cicric
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cicric
  • cicricul
  • cicricu‑
plural
  • cicricuri
  • cicricurile
genitiv-dativ singular
  • cicric
  • cicricului
plural
  • cicricuri
  • cicricurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cicric
  • cicricul
  • cicricu‑
plural
  • cicrice
  • cicricele
genitiv-dativ singular
  • cicric
  • cicricului
plural
  • cicrice
  • cicricelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)